Conform Erminiei picturii bizantine a lui Dionisie din Furna, Sfântul Apostol Andrei este zugrăvit sub chipul unui bătrân cu părul cârlionțat, având barba despărțită în două părți. În mâna stângă ține un sul înfășurat și o cruce, iar cu cea dreaptă binecuvântează.
Sfântul Apostol Andrei este înfățișat cu părul cârlionțat și ușor neîngrijit, pentru a sublinia faptul că înainte de a fi ucenicul lui Iisus, a fost ucenicul Sfântului Ioan Botezătorul. Sulul mic și înfășurat, pe care îl ține în mâna stângă, simbolizează faptul că deși nu ni s-au păstrat epistole de-ale sale, Sfântul Apostol Andrei a fost unul dintre propovăduitorii Evangheliei, în calitate de trimis al Mântuitorului.
Dionisie din Furna mai precizează că în icoana prăznuirii Sfântului Andrei din ziua de 30 noiembrie, acesta trebuie reprezentat ținând sub braț crucea în formă de X, pe care a fost răstignit.
Deoarece și Sfântul Andrei a fost prezent în multe momente din viața Mântuitorului Hristos, el trebuie să fie zugrăvit în icoanele care-l înfățișează pe Sfântul Ioan Botezătorul mărturisindu-L pe Iisus Hristos, dar și în scena aducerii fratelui său Petru înaintea Mântuitorului. Alte două momente importante în care îl regăsim pe Sfântul Apostol Andrei sunt în timpul potolirii vânturilor și a mării de către Iisus, când sfântul ține cârma corabiei, și apoi ca participant la minunea înmulțirii pâinii și a peștilor, când Sfântul Andrei este alături de Mântuitorul.
Sfântul Apostol Andrei mai este zugrăvit împreună cu Sfântul Apostol Ioan, îngropând trupul Sfântului Ioan Botezătorul, dar și în scena Judecății de Apoi, fiind reprezentat în ceata Apostolilor, îmbrăcați în haine albe și stând pe tronuri de o parte și de alta a lui Hristos.
