Îndurerată familie,
Preasfinţiile Voastre,
Iubiţi fraţi preoţi,
Drept-slăvitori creştini,
Creştina Elvira Sauciuc a fost binecuvântată de Dumnezeu cu vârsta venerabilă de 96 de ani. Fiică a satului Copălău din judeţul Botoşani, s-a născut la data de 15 ianuarie 1929. În anul 1945, alături de Ioan Sauciuc, a întemeiat o frumoasă familie creştină, binecuvântată de Dumnezeu cu 13 copii. O viaţă îndelungată şi, cu certitudine, plină de încercări şi de greutăţi. S-a născut în perioada interbelică. Tânără fiind, a cunoscut vitregiile celui de-al Doilea Război Mondial. Apoi, lipsurile foametei din 1947, perioada dificilă a instaurării comunismului la noi în ţară, tulburările anilor ’90. Greutatea vieţii a fost dusă ca pentru orice român din acea vreme, cu credinţă în Dumnezeu, cu nădejde în milostivirea şi în ajutorul Lui.
Viaţa i-a fost, aşadar, lungă şi grea. Frumuseţea vieţii i-a fost dăruită prin credinţa în Dumnezeu şi prin viaţa de familie. Doi dintre cei 13 copii au ales calea mănăstirii: Părintele Arhimandrit Benedict, stareţul Mănăstirii Neamţ, şi Părintele Antonie, vieţuitor în aceeaşi mănăstire. Faptul că din această familie au răsărit două odrasle monahale arată şi starea duhovnicească, pe de o parte, a acestor locuri, care au oferit Bisericii o mulţime de călugări şi călugăriţe răspândiţi în întreaga lume, dar şi viaţa curată a acestei familii.
Mama Elvira și-a dus crucea bătrâneţii aşa cum a ajutat-o Dumnezeu. Dar gândul la copiii săi, cei aşezaţi în viaţa obişnuită, în lume, sau la cei dăruiţi vieţii monahale, i-a oferit acestei bătrâne venerabile putere să meargă mai departe. Acum, în Împărăţia Cerurilor se bucură de o viaţă împlinită, se bucură că a ajuns acolo unde sufletul ei a tins dintotdeauna, pentru că bătrânii noştri de altădată, bătrânii noştri de acum, mulţi dintre ei, au o credinţă de cremene în Dumnezeu. O credinţă curată, simplă. Credinţa pe care a avut-o în veşnicia vieţii, în petrecerea cu Dumnezeu pentru totdeauna, a cuprins-o ca o certitudine și acum priveşte de acolo, din înălţimea cerului, cu drag la cei aflaţi în jurul trupului ei neînsufleţit, Părinţii Benedict şi Antonie, Preasfinţitul Episcop-vicar patriarhal Varlaam Ploişteanul, părinţii din parohii şi mănăstiri, creştinii care s-au alăturat familiei. Pentru cei rămaşi, momentul despărţirii este un moment greu, însă, duhovniceşte, este moment de credinţă în Hristos cel Înviat, început al învierii noastre, a tuturor.
Îl rugăm pe Dumnezeu să o odihnească pe mama Elvira în lumina Împărăţiei Sale, să-i ierte păcatele pe care, ca orice pământean, le-a săvârşit în această viaţă, să-l întărească pe Părintele Benedict şi pe toţi membrii familiei sale, precum şi pe toţi credincioşii din această parohie care au cunoscut-o pe mama Elvira de foarte mulţi ani.
Veșnica ei pomenire din neam în neam!
† Teofan,
Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei
